Imediat după revoluția din 1989, mulți români au decis că nu vor aștepta să vadă ce urmează să se întâmple cu țara lor. Aveau nevoie de distanță. Așa că s-au dezrădăcinat și s-au stabilit în alte țări care promit mai mult decât absențele din ultimul deceniu comunist: absența mâncării, absența căldurii, absența libertății.

Acum, la 35 de ani după, condițiile de trai s-au îmbunătățit, iar absența este a corpurilor care încă nu s-au întors. Trimit bani acasă, votează și ne sună, dar corpurile lor sunt de negăsit în România contemporană. Acest spectacol este o experiență participativă care spune povestea acestor corpuri, a căutărilor lor, a bucuriilor, durerilor și a absenței lor. Este o poveste care nu poate fi spusă fără prezența acestor corpuri pe scenă. O poveste a unui cuvânt imposibil de tradus pe care românii nu îl pot uita. O poveste despre tot ce nu putem uita.