Farfuria
de Maria Manolescu
Despre spectacol
În amfiteatrul Teatrului Masca din Militari, între stradă și blocurile înalte, doi actori joacă un cabaret ecologist post-apocaliptic de dragoste care chestionează lupta pentru resurse și relația cu ceilalți – pe scurt, un spectacol care promite să se termine foarte rău. Nu ajunge, însă, la final, pentru că este întrerupt de o apariție surpriză, între asediu și strigăt de ajutor. Împinși de situația neprevăzută, paznicul teatrului, cei doi actori și cei prezenți trebuie să ia atitudine. Ce se întâmplă atunci când nu te poți înțelege cu musafirii nepoftiți, neplătitori de bilete? Cum facem loc pentru cei care nu sunt ca noi, dar care au aceleași nevoi?
Farfuria este o farsă politică în care cei de jos și cei de sus și cei de aici și cei de acolo se întâlnesc în feluri comice, periculoase și demente. Într-un meci de ping-pong între nou și vechi, între “noi” și “ei”, între spații și spațiu, spectacolul este jucat în afara teatrului și apelează la planul SF pentru a elucida dinamici din realitatea noastră imediată.
Cod vestimentar recomandat pentru acest eveniment: încălțări comode.
Realizatorii
De Maria Manolescu
Regia: Dragoș Alexandru Mușoiu
Scenografia: Șteff Chelaru
Mișcarea scenică: Mihai Mihalcea
Distribuția
Voicu Aaniței
Mara Bugarin
Alina Crăiță
Sorin Dinculescu
Nicoleta Hâncu
Chaminda Mirihagalla
Anamaria Pîslaru
Dragoș Stoica
” Textul Mariei Manolescu e dublat de o constantă reflectare autoironică și de referințe plasate fără încrâncenare sau sarcasm, cu efect comic sigur. Fixațiile conservatoare ale generațiilor vechi sunt formulate prin gura omului-pungă, Sorin Dinculescu. Actorul reușește o parodie minimalistă, din ton, a propriilor afirmații. Greul reprezentației cade pe umerii Nicoletei Hâncu și ai lui Voicu Aaniței (caracatița și paznicul), care au foarte dificila sarcină de a juca (și o fac, fiecare, convingător, chiar dacă – pe alocuri – excesiv de caricatural) hărțuirea constantă a textului între ironie, comedie, zeflemea și patetism. Toate astea, într-un ritm solicitant de mișcare și coregrafie scenică în care nu mă pot împiedica să nu recunosc utopiile performative nonconformiste, stranii și seducătoare ale lui Mihai Mihalcea.❞ ( Corina Șuteu – Farfuria zburătoare de la Teatrul Masca, Revista 22)
”Spectacolul este o farsă politică cu mai multe teme, pe lîngă statutul străinului fiind puternic reliefată și criza climatică generată de poluarea cu plastic. O instalație scenografică din pet-uri (autoare Șteff Chelaru, una dintre cele mai interesante scenografe tinere, care a realizat și costumele complicate din spectacol) tronează pe scena amfiteatrului, ca o vizuină sufocantă din care ies o caracatiță (Nicoleta Hâncu) și o… pungă de la magazinul de la colțul blocului (Sorin Dinculescu) pentru a prezenta, ca spectacol în spectacol, o improbabilă poveste de dragoste pe care nu apucăm să o vedem pînă la final, fiind întreruptă de venirea extratereștrilor (Alina Crăiță, Anamaria Pîslaru, Dragoș Stoica). Interesant este că aceștia, ca orice civilizație extraterestră pe care mentalul pămînteanului o plasează într-o etapă de dezvoltare mai avansată decît cea umană, se dovedesc a fi consumat deja ciclul civilizațional actual, cu tot cu plastic, ceea ce pare să fi dus la distrugerea planetei lor. Cu alte cuvinte, extratereștrii au trăit deja dezastrul climatic spre care noi ne îndreptăm.” (Oana Stoica –Noua mitologie a străinului, Dilema)