Dacă la începuturi filmele au fost mai curând o extensie a artelor performative, în timp și-au dezvoltat tot felul de mecanisme stilistice de a se îndepărta de origini. Și totuși, continuă să existe cineaști și cineaste care caută în direcții de la intersecțiile mediilor, propunându-și să transpună forme și formule asociate cu teatrul sau cu performativitatea în filmele lor. Dacă piesele și spectacolele de teatru au reprezentat constant o inspirație importantă pentru filme, privind de cele mai multe ori ca pe o virtute mascarea aspectelor „teatrale” ale surselor, modernismul cinematografic a fost mai curând preocupat să transfere și, astfel, să conserve anumite calități specifice ale mediilor inițiale.

Primul program CineMasca propune 14 filme realizate în ultimii 80 de ani în diverse colțuri ale lumii care etalează, la mai multe niveluri, trăsături teatrale și performative. Uneori sunt adaptări ale unor piese de teatru sau includ detalii ale vieții de zi cu zi ale unor trupe de teatru. Alteori sunt filme politice influențate de teoriile brechtiene și aspiră să miște conștiințele publicului și să-l mobilizeze civic. Sau apelează la dispozitive preluate din teatru: coruri similare celor din teatrul antic, scenografii care plasează narațiunea în contexte mai curând alegorice decât realiste, și coregrafieri minuțioase ale corpurilor actorilor în spațiu.

Ce au toate în comun e explorarea creativă – de cele mai multe ori, spectaculoasă prin ineditul abordării – a punctelor de întâlnire dintre artele performative și cinema. Iar construirea cadrului pentru astfel de intersecții în plan local e și propunerea principală a acestui proiect curatorial, căci dincolo de valoarea cinematografică a fiecărui film inclus în program, sperăm că ele vor stârni curiozități și dezbateri între cinefili și pasionații de teatru și vor începe să zdruncine acea platitudine atât de frecvent vehiculată că un „film teatral” e un „film prost”. (Andrei Rus)